Îi plângem pe proşti şi proştii ne înving

De curând am fost şocat de ceea ce se întâmplă la Braşov. Este vorba despre cazul copilei de 14 ani care se prostituează prin gări. O face pentru alcool şi bani de droguri. Pare ireal numai faptul că la o vârstă fragedă face ce face. Apoi s-a aflat că iubita ceferiştilor mai are si SIDA. Nu numai că are SIDA, a şi născut de curând un băieţel. Copilul este aparent sănătos. Acum se lasă greul. Stau eu şi mă gândesc la cât de imbecili sunt unii oameni. “Ştim că este o minoră cu comportament deviant. Dar, pentru a fi institutionalizat un copil, e nevoie de acordul scris al mamei părinţilor sau al reprezentanţilor legali. Or, mama minoră şi mama acesteia au dat declaraţie că sunt de acord să crească şi să educe copilul, şi atunci eu nu pot instituţionaliza forţat copilul. Nici nu este în interesul copilului să fie despărţit de familie. Iar noi încercăm să o facem şi pe mamă să revină pe linia dreaptă”, a declarat Mihaela Maxim, director la Protecţia Copilului Braşov. Întrebarea mea este formulată simplu. Ce putere de decizie poate avea o copilă de 14 ani are bea de rupe, este epileptică, bagă-n venă şi are SIDA? Sunt sigur că ar lua cele mai corecte decizii economice. Îmi imaginez cum ar face ea calculele lunare. Ar suna frumos: 1 kg de zahăr, 2 de ulei, 8 de alcool sanitar, 2 pachete pampers, 31 de doze de heroină, 1 kg de făină, 31 de pâini, mâncare de copii, 4 sticle de polar, 2 baxuri de Durex şi nu în ultimul rând hainuţe de bebeluşi. Famila fericită. Eu cu aia mică n-am nimic, e viaţa ei, a fost pusă în situaţia asta, nu cred că la 14 ani iei tu decizii aşa de nebun. Dau vina pe rudele ei. Am ce am cu tanti Maxim aia. De ce? Păi uite de ce! Proasta, cu putere de decizie, nu ia măsuri de separare al copilului de mamă. Cum poţi să laşi un copil mic, abia venit, pe mâna unei drogate care nu-l vrea. În caz că-l omoară după ce consumă alcool şi bagă în venă, mama copilului nu se face vinovată legal. Şi nu se va face nimeni vinovat. Totuşi, dacă presată de autorităţi îl ia şi apoi îl crapă, aţi putea dvs. doamna Maxim să trăiţi cu pata asta pe suflet? Dacă răspunsul este “da”, nu aveţi ce căuta în funcţia pe care o aveţi.

Cea mai frumoasă fată

Cea mai frumoasă fată se plimbă prin grâu. Soarele şi vara te fac să te gândeşti la Carla. Grâul la bogăţie iar Carla la căldură. Te face să-ţi aminteşti de zilele în care tot ce-ţi doreai era să te întinzi în lanul auriu şi să rămâi să zaci acolo, să te odihneşti, să nu fi deranjat. Zilele în care te dărâma jungla de asfalt cu tot cu maşinile ei. Grâul nu este nepăsător. Grâul ştie că într-o zi va fi transformat şi aşteaptă răbdător. Spicul de grâu ştie când va fi secerat. Ştie ce scop are şi ce trebuie să facă. Grâul ştie. Noi ştim? Grâul nu fuge. Are rădăcini şi nu poate să fugă. Nici nu ar vrea. Noi ne-am oprit din fugă? Carla zâmbeşte când soarele îi face părul negru să lucească. Te face să te gândeşti la libertatea aia la care tânjim toţi. Libertatea pe care o capeţi atunci când ieşi din sistem. Când te rupi. Grâul este liber numai odată. Un spic nu face nimic, mai multe spice hrănesc o lume. Grâul este în sistem. Grâul este ameţit atunci când bate vântul. Vântul bate atunci când avem un punct în comun cu spicele de grâu. Ne-am trezit?